Zbârlici

A fost odată un băiat, pe nume Zbârlici, ce avea un comportament rău, rău de tot. La orice lucru ce îl deranja câtuși de puțin, începea să țipe, să vorbească urât și chiar să arunce cu ce prindea în mână. Într-o zi, tatăl său i-a dat un sac plin de cuie și i-a spus că, de fiecare dată când își pierde cumpătul, să bată câte un cui în gardul din spatele casei. În prima zi, Zbârlici bătu 42 de cuie în gard, a două zi 35, a treia zi 15 și din ce în ce mai puține în zilele următoare. Băiatul a ajuns să realizeze că era mai ușor să-și controleze temperamentul decât să bată cuie în gard. În cele din urmă a venit ziua când Zbârlici nu și-a mai pierdut calmul nici o dată și i-a spus tatălui său că nu trebuie să mai bată nici măcar un cui în gardul din spatele casei. El a reușit să-și controleze în cele din urmă temperamentul.Tatăl său, foarte fericit și mulțumit, i-a sugerat fiului său ca pentru fiecare zi în care își va controla comportamentul să scoată câte un cui din gard. Zilele au trecut și Zbârlici a ajuns în sfârșit la momentul în care i-a spus tatălui său că a scos toate cuiele din gard. Atunci, tatăl își luă fiul de mână și, uitându-se la gardul din spatele casei îi spuse: – Uite, fiule, ai muncit din greu să bați și să scoți cuiele, dar uită-te la toate găurile rămase în gard. Niciodată gardul nu va mai fi la fel. – Ce vrei să spui tată? întrebă mirat Zbârlici. – Ceea ce vreau să înțelegi este că, atunci când spui sau faci lucruri cu furie, ură sau comportament urât, lași o cicatrice, asemănătoare acestor găuri din gard. Și nu mai contează cât de mult îți ceri scuze, rana va fi mereu acolo. O rană verbală este la fel de dureroasă precum o rană fizică. Prietenii, la fel ca și părinții și întreaga familie, sunt adevărate bijuterii ce trebuiesc prețuite. Ei îți zâmbesc și te încurajează să evoluezi. Te ascultă, au un cuvânt de alinare și întotdeauna te vor primi cu inima deschisă. Cuvintele tatălui său, precum și experiența cuielor bătute în gard, l-au făcut pe Zbârlici să se gândească asupra consecințelor caracterului său. De atunci acordă mult mai multă atenție cuvintelor adresate oricărei persoane, gesturilor arătate și faptelor sale.