Povestea ochilor

A fost odata o fata oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute. Intr-o zi ea i-a spus lui: “Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine.” Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei. El a intrebat-o:

“Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?” Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai ca vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze. Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand: “Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!”

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cine nu are ce sa manance. Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care nu are o companie. Astazi, inainte sa te plangi de viata, gandeste-te la cine a plecat de tanar de pe acest pamant. Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cine ar dori sa aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cine merge pe jos aceeasi distanta..

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.