Tulburarile de personalitate si psihoterapia

Ce sunt tulburările de personalitate : «Reprezintă manifestări împinse la extrem ale unor comportamente»

Fiecare persoană are momente când trece de la o stare la alta, când nu reușește să ia singură decizii, când i se pare că totul e împotriva ei, pune eșecurile pe seama altora sau simte nevoia să se izoleze din când în când. Atunci când aceste stări persistă și la o vârstă matură, când ani întregi crede că tot Universul complotează împotriva ei, nu mai vorbim despre tulburări de comportamet, ci despre tulburări de personalitate.

Tulburările de personalitate au tendința de a se manifesta încă din copilărie și persistă toată viața. Ele reprezintă manifestări împinse la extrem ale unor comportamente și viziuni despre viață care, dacă ar fi moderate, ar putea intra în sfera normalului. Oamenii cu tulburări de personalitate pot avea o funcționalitate socială bună, loc de muncă, prieteni, însă dau impresia de oameni dificili, inflexibili, rigizi și ”cu ochelari de cal”, pentru că nu văd decât într-o direcție. Desigur că, la prima vedere, aceste semne ar putea să ne caracterizeze pe fiecare dintre noi la un moment dat al existenței. Tocmai de aceea, un astfel de diagnostic se referă la un model de comportament relativ stabil în timp, care nu este același, indiferent de situație.

Personalitatea noastră este în continuă schimbare, deși credem contrariul

Potrivit unui articol apărut în revista “Time”, acest lucru se întâmplă deoarece personalitatea noastră se schimbă constant. “Chiar și la 68 de ani, oamenii se gândesc: «Nu sunt persoana care eram la 58 de ani. Dar cu siguranță voi fi astfel când împlinesc 78 de ani»”, spune unul dintre autorii studiului, Daniel Gilbert, professor de psihologie la Universitatea Harvard. După ce au examinat răspunsurile primite de la peste 19.000 de persoane, cercetătorii au descoperit că, deși cei mai mulți dintre participanții la studiu recunosc faptul că viețile lor s-au schimbat în ultimul deceniu, nu consideră că schimbarea este constantă. Împotriva tuturor dovezilor, oamenii par să creadă că vor fi mereu la fel cum sunt în prezent. De pildă, o persoană în vârstă de 33 de ani care a luat parte la studiu se așteaptă la mai puține schimbări în următorul deceniu decât a relatat una în vârstă de 43 de ani că a întâmpinat. Potrivit articolului, “Oamenii, se pare, privesc prezentul ca pe un moment înghețat în care au devenit persoana/persoanele care își doresc sau nu, să fie tot restul vieții”. Deși personalitatea și valorile tind să devină mai stabile odată cu vârsta, oamenii subestimează, în general, modificările de personalitate care ar putea apărea în viitor. Cercetătorii numesc acest fenomen “iluzia sfârșitului istoriei”. Analizând răspunsurile celor care au participat la studiu, cercetătorii au ajuns la mai multe concluzii: Cu cât ești mai în vârstă, cu atât crezi mai puțin că te-ai schimbat sau că te vei schimba. Descoperirea nu este una surprinzătoare: timp de mai mulți ani, cercetătorii au confirmat ipoteza potrivit căreia personalitatea și preferințele cuiva devin mai stabile odată cu vârsta.

Sunt mai multe tipuri de tulburări de personalitate

Există mai multe tipuri de tulburări de personalitate, însă toate au o trăsătură comună, și anume: un anumit grad de inadaptare. Astfel, pacienții cu tulburări de personalitate nu se adaptează la mediu, ci încearcă să-l modifice după propriile lor nevoi, deziderat în mod evident nerealist, care, prin neîndeplinire, duce la frustrări majore ce determină așa numitele reacții absurde /anormale, din partea persoanelor cu astfel de tulburări.

Tulburarile de personalitate nu se incadreaza in tiparul clasic de boala. Nu au un debut limitat in timp, o perioada de stare si apoi o vindecare in urma unui tratament. Nefiind boli au fost denumite dezvoltari dizarmonice ale structurii psihice ale persoanei in cauza.

Aceste structuri particulare au anumite caracteristici : – sunt schitate si se dezvolta inca din copilarie – se cristalizeaza la adolescenta – insotesc persoana de-a lungul intregii sale existente Aceste tulburari sunt caracterizate printr-un ansamblu de trasaturi (cognitive , afective si relationale) persistente in timp care determina un comportament, invalidant neasteptat si neadecvat grupului social.

Terapia psihodinamică ajută individul în a-și reduce iraționalul și comportamentele disfuncționale.

Prin psihoterapie se încearcă dezvoltarea capacității de a face față situațiilor dificile, formarea de capacități de reglare a afectelor și impulsurilor, ținerea sub control a izbucnirilor impulsive, dezvoltarea capacității de interacțiune cu alții, reducerea riscului de vătămare și sinucidere.

Persoanele cu tulburări de personalitate au un Eu imatur, sentimentul identității deformat. Rolul terapiei psihodinamice este de întărire a funcțiilor Eului și sprijinirea maturizării Eului. Terapeutul sprijină persoana afectată să se maturizeze, analizează problema actuală prin trecutul individului.

sursa book of Diagnosis and Treatment of DSM-5 ,,mediafax” ,,epsihologia”