„Fiecare vede în jur, ce are în inimă”

Există o poveste despre un bătrân înțelept, care stătea la marginea unui oraș cu discipolii săi. Într-o zi, s-a apropiat de ei un călător și i-a întrebat: „Cum sunt locuitorii acestui oraș? Vin de departe și caut un loc unde să mă opresc.” Înțeleptul îi răspunse: „În acest oraș, toți locuitorii sunt oameni răi, care te vor fura, te vor înșela…Trebuie să ai mare grijă cu ei.” Într-o altă zi, s-a apropiat de ei un alt călător și i-a întrebat: „Cum sunt locuitorii acestui oraș? Vin de departe și caut un loc unde să mă opresc.” Înțeleptul îi răspunse: „În acest oraș, toți locuitorii sunt oameni buni, care te vor ajuta la nevoie, te vor asculta, te vor înțelege și te vor accepta ușor. Poți avea o viață frumoasă în acest oraș.” Discipolii s-au uitat unii la ceilalți, nu înțelegeau răspunsurile înțeleptului. A trecut un timp și, la un moment dat, iarăși s-a apropiat de ei un călător, cu aceeași întrebare. Înțeleptul îi răspunse și la acesta: „În acest oraș, vei găsi și oameni buni, și oameni răi. Unii îți vor fi prieteni și te vor ajuta, iar alții te vor dezamăgi.” Discipolii nu mai puteau răbda de curiozitate și l-au întrebat pe înțelept: „Cum de ai dat trei răspunsuri diferite la cei trei călători? Nu sunt oamenii din acest oraș aceeași în fiecare situație?” Înțeleptul le-a răspuns: „Fiecare vede în jur, ce are în inimă. Primul călător era un om rău, deci el asta va găsi oriunde merge. Al doilea avea inima curată, el va găsi peste tot oameni buni, care să îi fie de ajutor. Iar al treilea călător avea și bunătate, și un pic de răutate în suflet. El le va găsi pe amândouă în oameni.”

Concluzia din perspectiva încrederii: Dacă nu avem încredere în noi, nu putem avea nici în ceilalți. Dacă avem încredere în noi, va fi mai ușor să avem și în ceilalți. Sau altfel spus: Încrederea nu înseamnă să știu că totul va merge bine, ci că eu voi fi și dacă lucrurile merg rău.