Intre moralitate si ratiune-Elefantul& Calaretul

Psihologul și profesorul american Jonathan Haidt studiază originile moralității și rădăcinile conflictelor dintre oameni.Ipoteza sa fundamentală – care poate să șocheze – este că noi, oamenii, facem judecăți morale pe baza intuiției, și abia apoi le justificăm rațional.El descrie felul în care funcționează mintea omului folosind metafora elefantului strunit de un călăreț agil.În timp ce Buddha compară mintea umană cu un elefant – ”cum este neîmblânzitul elefant controlat de dresor”, zice el, Platon se folosește în a descrie sinele de metafora unui car al cărui conducător (rațiunea) trebuie să țină în frâu doi cai, din care unul este ”iubitor de onoare, având modestie și autocontrol” și celălalt ”o adunătură de membre strâmbe, companion al mândriei și indecenței”.

O mică parte a minții este capabilă de argumentare conștientă, folosindu-se de cuvinte. Aceasta este călărețul. El nu e chiar atât de inteligent, deși se consideră așa. Totuși, e capabil de câteva lucruri pe care elefantul nu le poate face, cum este, de pildă, să aibă în vedere viitorul îndepărtat.Când elefantul și călărețul funcționează împreună, obținem cele mai bune rezultate.

Marea noastră majoritate, credem că suntem ființe raționale și atât; mai credem că emoțiile noastre sunt cele care ne încurcă și că trebuie să uităm de ele, iar unii dintre noi suntem convinși că ar exista decizii pe care să le putem lua pur rațional, fără nici un fel de implicare emoțională. Nu-i chiar așa! Nu există decizie care să nu aibă implicare emoționala. Explicația este că zona din creier care se ocupă cu luarea deciziei ( cortexul prefrontal) este conectată foarte puternic cu zona care se ocupă de gestionarea emoțiilor (adică cu sistemul limbic). Indiferent de calitatea emoției, pozitivă (bucurie, plăcere, etc.) sau negativă (frustrare, frică, etc) dacă ea este într-o doză prea mare, poate afecta funcționarea cortexului prefrontal.

Cea mai veche parte a creierului nostru e zona reptiliană unde sunt instinctele de supraviețuire. Faptul că respirăm, spre exemplu, fără a o face conștient, se datorează proceselor din această zonă. Să ne ferim de pericole iarăși această zonă a creierului ne ajută. Pe scara evoluției, sute de milioane de ani mai târziu, se mai dezvoltă o zonă, și anume amigdala sau zona limbică ce procesează emoțiile. Acum încep să apară sentimentele de iubire, apartenență, începe să se dezvolte atașamentul. Aici se dezvoltă însă și emoții precum dezgustul, abandonul, bucuria ,furia,frica etc. Cea mai nouă zonă din cutia craniană e cortexul prefrontal unde e computerul nostru rațional. Acolo informația este analizată, evaluată, putem face comparații, e zona noastră rațională.

De-a lungul evoluției, creierul și-a format mecanisme de supraviețuire, și anume de atac, de îngheț sau de fugă. Zona reptiliană simte emoții puternice în amigdală, și a activat mecanismul de îngheț, proces tradus printr-o înghețare efectivă timp de câteva secunde a propriului corp. Deși rațional îi spui corpului să o ia la sănătoasa, zonele cele mai în vârstă ale creierului, acolo unde informația ajunge prima dată, preiau frâiele și comanda mișcările.

metafora Elefantului și Călărețului ne poate ajuta să avem o înțelegere mai ușoară și mai intuitivă.

Călărețul este eul conștient. E acea parte a minții noastre care este rațională, rezonabilă, care face diferența dintre bine și rău și alege (aproape) întotdeauna binele. Este aceeași minte pe care o folosim pentru a rezolva probleme de matematică. Este cea care ne dă senzația că suntem liberi să alegem, că avem liber arbitru. În creier, locul Călărețului este în cortexul prefrontal.

Elefantul este acea parte a minții care include toate procesele automate, care pot să aibă loc în același timp și fără efort. Este cel care generează rapid și inconștient toate impresiile și senzațiile care stau la baza opiniilor și emoțiilor pe care noi (eul conștient) le recunoaștem, numim și (uneori) le verbalizăm. E mai greu de localizat în creier, pentru că acoperă o gamă mult mai largă de mecanisme. El sesizează că un obiect este mai îndepărtat decât altul. Orientează brusc atenția în direcția unui zgomot. Conduce mașina când drumul este cunoscut sau pustiu.

Călărețul se crede personajul principal al poveștii. Crede că el este cel care controlează situația, iar Elefantul este acolo doar pentru a-l servi. De fapt, situația este exact pe dos. Elefantul este personajul principal, iar Călărețul este acolo doar pentru a-l pune în valoare, pentru a ghida și susține personajul principal. Călărețul este cel care servește Elefantul și nu invers.Sistemul conștient care este Călărețul are o capacitate foarte limitată. Sistemul automat poate să facă 10 lucruri de-o dată, fără efort. Sistemul conștient poate să lucreze pe un singur lucru o dată și pentru perioade foarte scurte de timp pentru că necesită foarte multă energie. Când Călărețul este obosit, stresat, grăbit, nemâncat sau cu prea multe pe cap, cedează. Elefantul este mult mai rezistent și mai eficient. Nu necesită efort și va prelua controlul imediat ce Călărețul nu mai poate.Această situație în care Elefantul preia controlul este inevitabilă. E o chestiune de timp până se va întâmpla.

( partial preluat de pe psihoteca.ro-Radu Fritea)

Tu stii cine a preluat controlul in situatia cu care te confrunti? Priveste ,asteapta,linisteste elefantul si lasa calaretul sa decida !